Cartea Iuliei
Autor: Paul Gabriel Sandu
Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Iasi, 2010
Nr. pag. 214, format A5

Anda asteapta putin te rog, i-ai spus, cu buzele lipite de suprafata transpirata a receptorului, cred ca e cineva la usa. Nu, nu inchide, asteapta putin numai, ma intorc imediat. Ai sprijinit apoi receptorul cu una dintre urechi de furca aparatului, insa cablul a ramas cumva agatat de tine si receptorul s-a zdrobit de podea, in urma ta, facandu-te sa tresari, si varsandu-si afara, ca o limba inerta, bulbul metalic in care vocea Andei rasuna de parca ar fi fost transcrisa intr-o gama mult mai inalta. Ai sa pui totul pe urma la loc, te-ai gandit, daca Anda avea sa mai astepte putin; la capatul celalalt se facuse insa liniste. Liniste. Cine e? ai intrebat pe un ton neutru si intrebarea se rasfranse mai intai asupra ta, ca si cand celalalt, oricine ar fi fost el, era deja acolo langa tine, si te stanjenea, te facea sa iti controlezi tonul si cuvintele, sa iti supraveghezi mimica si gesturile.

Un moment mai tarziu ai rasucit cheia in yala, cu graba, insa de partea nevazuta a usii nu mai era nimeni. In fanta de lumina abia ivita dupa ce usa isi schimba cu un usor scartait pozitia, puteai zari insa, fara greutate, silueta celui care asteptase o vreme si care se departa acum, aranjandu-si paltonul, si cu una dintre maini varata adanc in buzunarul pantalonului. Asteapta, i-ai strigat, si chemarea l-a facut sa se intoarca pe barbatul acela pe care nu-l puteai recunoaste inca, in intunericul palierului. Cand ti-ai dat seama cine era, el apucase deja sa intre in casa, desfasurandu-si cu gesturi largi fularul, fara graba si fara sa salute, ca si cand el ar fi locuit acolo, si tu ai fi venit in vizita numai. Linistea netulburata din care lua nastere fiecare gest al lui sporea senzatia ta de disconfort si de stranietate.

www.edituralumen.ro