Splendoarea bucuriei in ontologia trinitatii
Autor: Tudor GHIDEANU
Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Iasi, 2011, 2008
Nr. pag. 246
ISBN 978-973-166-283-1

Să-ţi înalţi ochii, să vezi, să plângi de Bucurie, să-ţi împlineşti sufletul şi trupul: de bucuria Bucuriei! Să aibi aducerea – aminte a plînsului că nu înţelegeai: mângâierea Mângîietorului, darul Dătătorului de viaţă, plinătatea Harului Întrupării, singurul Care purcede de la Tatăl şi Care împreună cu Fiul, se încarcă de Slavă întru: laudă, cîntare si cunoaştere! Cu tăcere înţeleaptă, mai presus de minte. Şi încă, fiind băiat, nu numai că nu înţelegeai, dar plângeai pentru „nedreptatea” ce i se făcea Persoanei Celui care – ţi se părea! Vai! – era „uitat”, „ignorat” şi „mai puţin iubit” (şi ştiut) de noi, decît Persoana Fiului şi decît Persoana Tatălui! Cît de copil eram, şi neştiutor, în iubirea mea continuă, permanentă, adesea infidelă, întru Tine, Duhule al Adevărului! Cât de târziu am ajuns la comprehensiunea, apercepţia sensului şi rostului tainic al zicerii celui mai tânăr dintre Apostoli: „Întru` început era Cuvîntul şi Cuvîntul era la Dumnezeu, şi Cuvîntul Dumnezeu era. Acesta era dintru`nceput la Dumnezeu, toate printr` Însul s`au făcut şi fără El nimic nu s`a făcut, din ceea ce s`a făcut. Viaţă era într` Însul, şi Viaţa era Lumina oamenilor, şi Lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-O”. Aceasta era sacrosancta scientia, dogma, întregii credinţe în Domnul Iisus Hristos, în Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Sfîntul Duh . Fiinţa – una (homoousios) viază etern, în chip Tripersonal (trihipostasic).

Editura Lumen